A fost odata un copil....

Ma gandesc deseori la copilaria mea.A fost frumoasa.Parfumata.Uneori condimentata.Si traiesc cu gandul ca am fost copil,nu ca altii care au impresia ca s`au nascut mari si atotstiutori.
Sa fi copil inseamna sa fi un om mic intr`o lume mare,insa mereu in mijlocul atentiei.
Pentru ca indiferent de cat de mare ar fi aceasta lume,sti mereu ca iti apartine,pentru simplul fapt ca esti lipsit de griji,de indatoriri.Si traiesti in lumea ta.O lume pe care singur ti`o creionezi pe peretele din dormitor,iar mama se chinuie cateva saptamani bune sa stearga petele de carioca,uitand pentru o clipa ca ti`a cumparat unele dintre cele mai bune,permanente.Si uite ca nu reuseste sa iti distruga lumea,visele.Asa ca il trimite pe tati la magazin dupa var,pentru a astupa petele de carioca.
Reuseste sa le acopere,insa ele raman acolo sub perdeaua densa de var.Dar tu sti ca lumea ta inca exista,cu toata ca nu mai este vizibila ,palpabila,ea traieste prin tine,prin sufletul tau de copil.
Eu stiu ca am fost un copil,De fiecare data cand ma privesc in oglinda de la sifonier vad copilul care a fost odata.Si parca si acele degete cu care adoram sa manjesc oglinda,lasand amprente colorate.Dar de care mama se ingrijea sa dispara imediat.
Am fost un copil fericit,si inca sunt.Pentru ca stiu ca mi`am trait cum se cuvine copilaria.
La viata mea am facut tot ce se putea mai rau.Mi`am spart,mi`am rupt,din toate cele.:)))
Sunt plina de cicatrici,insa nu regret,pentru ca ele reprezinta dovada clara ca am fost copil...